Demult,
într-un tărâm îndepărtat, într-o peșteră de la poalele muntelui, trăia
vrăjitoarea Casandra, alături de fiica sa, Anabella, în vârstă de 15 ani.
Într-o zi, sătulă de insistențele mamei sale de a deveni și ea rea și de a învăța tot felul de vrăji, Anabella a
așteptat ca mama ei să o trimită după ingrediente pentru poțiuni ca să poată fugi
de acasă.
Ajungând Casandra acasă și văzând că fiica acesteia este de negăsit,
învăluită de furie, a invocat o vrajă asupra tinerei, de a nu putea vorbi până
nu va fi cerută în căsătorie de un prinț.
Anabella merse cât merse, peste dealuri, peste văi, zi și noapte, până
ajunse într-o pădure. Căutând un loc unde să se adăpostească, a găsit o
scorbură. Tânăra locui în acea scorbură timp de 5 ani, hrănindu-se cu fructe de
pădure și ciuperci.
Într-o seară, vrând să se ducă la izvor să bea apă, întâlni un prinț de
care se îndrăgosti. Prințul, văzând cât de frumoasă este se duse să vorbească
cu ea, dar aceasta nu putuse să scoată nici o vorbă. De atunci, prințul se
hotărî să o ceară în căsătorie pe Anabella. În acel moment, vraja se rupse, iar
tânăra putu vorbi din nou. Cei doi se mutaseră la palat, făcând o nuntă mare,
la care a fost invitată și Casandra, care, văzând cât de fericită este fiica
sa, se hotărî să devină bună și să se mute cu aceștia.
La această nuntă au fost chemați toți sătenii și au petrecut trei zile
și trei nopți, dacă nu cumva petrec și astăzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu