Erau odată ca niciodată un împărat și o împărăteasă. Aceștia aveau o
fiică pe nume Mia care era foarte bună cu animalele.
Iepurașii veneau, cățelușii, florile din pădure simțeau, copăceii erau veseli, soarele strălucea, pădurea
întreagă era toată fermecată.
Într-o zi s-a dus în pădure să culeagă fragi și mure. Mereu mergea în
pădure să îl vadă și pe prințul Cloid.
El stătea acolo, într-o căsuță pentru că iubea mult natura. A
venit atunci și un iepuraș grăsuț și roșu. Erau și niște flori. Pădurea s-a
înveselit. Soarele mai tare a strălucit pentru ca să fie mai mare. Cerul era
albastru.
S-a dus mai departe. Mia a întâlnit-o pe spiridușa care era și ea bună
cu pădurea, era înveselită de copaci și de soare.
A zis spiridușa Ella:
- Dragă, vino la mine!
- De ce? De ce spiridușă Ella?
- Vin vrăjitorii cei răi! Adică vrăjitorul și vrăjitoarea!
- Vai, vai, vai!
- Fugi, fugi, fugi!
Dar vrăjitorii au prins-o.
- Ha, ha, ha! Nu ai cum să scapi!
- Aaaaaa...!
Au închis-o într-un turn foarte înalt. Ea nu putea să coboare. Era acolo
o scară,dar era numai pentru urgențe și era mereu era păzită.
Într-o noapte, când vrăjitorii dormeau adânc, Mia a coborât încet scara.
Luna stălucea puternic. Când s-a făcut dimineață s-au trezit vrăjitorul și
vrăjitoarea. Ei au văzut că prințesa a scăpat. Au alergat să o prindă.
Mia a ajuns într-un colț îndepărtat. Acolo s-a întâlnit cu prințul Cloid:
- O, mă urmăresc un vrăjitor și o vrăjitoare. Salvează-mă de cei doi, te
rog!
Prințul a luat sabia și i-a atacat. Cu ajutorul animalelor i-a învins.
Cloid și Mia s-au gândit să facă o nuntă, au făcut copii și au locuit într-un castel de pe o plajă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu